Yoga este cel mai vechi sistem de instruire din lume si poate data de acum 5000 de ani, altii o dateaza chiar din vremuri imemoriale

joi, 27 aprilie 2017

Regenereaza-te cu ajutorul Hormonului de crestere (HGH)


Hormonul de crestere HGH, elixirul tineretii …

 Denumit si elixirul tineretii, hormonul uman de crestere HGH este indispensabil in etapele de crestere si regenerare ale organismului, deoarece stimuleaza cresterea tesuturilor musculare, formarea cartilajelor si a oaselor si creste semnificativ puterea fizica.

Este deosebit de eficient in formarea proteinelor si in stimularea arderii grasimilor acumulate in organism.

Producerea naturala a hormonului uman de crestere HGH are diferite efecte benefice:

  • sprijina functionarea sistemului nervos,
  • stimuleaza arderea grasimilor,
  • ajuta la buna functionare a pielii, cartilajelor si tesutului conjunctiv si
  • intensifica sinteza proteica.
Ideal este sa mentinem hormonul de crestere la un nivel optim astfel incat, odata cu inaintarea in varsta, sa ne mentinem tineretea cat mai mult timp posibil. 
Afla mai multe despre hormonul de crestere HGH

Hormonul uman de crestere, denumit pe scurt HGH (in engleza – Human Growth Hormone), joaca un rol important in a ne pastra tineretea, mult timp si dupa ce am terminat de crescut.

Hormonul de crestere HGH este produs de glanda pituitara si asigura cresterea lineara atunci cand suntem copii si adolescenti.

Organismul nostru produce acest hormon ca raspuns la somn, exercitii fizice si dieta.





Dupa ce organismul nostru s-a oprit din crestere, nivelul hormonului HGH scade si devine foarte mic in viata de adult.

Scaderea nivelului de HGH incepe la varsta de 30 ani si aceasta continua sa descreasca cu cate 2% pe an.

In jurul varstei de 50 de ani producerea hormonului de crestere se opreste, dar completandu-ne dieta cu aminoacizi si vitamine care sa stimuleze producerea acestuia, putem readuce acest nivel pana la cel al unui adult tanar.

Efectele benefice pe care le aduce hormonul de crestere HGH

Hormonul natural de crestere nu are nici un fel de efecte secundare si are o actiune deosebit de benefica asupra organismului:
ajuta la mentinerea tineretii,
incetineste procesele de imbatranire,
impiedica descompunerea tesuturilor. 

Hormonul de crestere HGH joaca de asemenea un rol important in metabolism: atunci cand nu avem suficient hormon HGH in organism, este posibil sa observam o crestere a grasimii de pe abdomen, lasarea pielii si scaderea masei musculare.
  1. Hormonul de crestere HGH ajuta la mentinerea tineretii, incetineste procesele de imbatranire, impiedica descompunerea tesuturilor.
  2. Ajuta la arderea grasimilor si le transforma in muschi
  3. Consolideaza sinteza proteinelor pentru cresterea masei musculare
  4. Ajuta la buna functionare a pielii si cartilajelor
  5. Accelereaza vindecarea ranilor
  6. Ajuta la repararea si refacerea tesuturilor
  7. Consolideaza tesutul conjuctiv, pentru tendoane si ligamente sanatoase
  8. Reduce nivelul de uree din sange si urina
  9. Sprijina functionarea sistemului nervos
  10. Imbunatateste rezistenta la boli, prin fortificarea sistemului imunitar
  11. Imbunatateste functiile ficatului si rinichilor
Lipsa hormonului de crestere lui duce la nanism-piticism.

Excesul hormonului de crestere determina:
– la copii: gigantism
– la adulti: acromegalie (cresterea mainilor, picioarelor, barbiei).

Ideal este sa mentinem HGH la un nivel optim astfel incat, odata cu inaintarea in varsta, sa ne mentinem tineretea cat mai mult timp posibil.
Sa consumam hormon de crestere? Raspunsul este categoric NU !!!

Folosirea hormonului sintetic de crestere este urmata de multe efecte secundare nedorite care pot da nastere unor procese ce nu pot fi tinute sub control.

Care este atunci solutia? Care ar fi caile naturale?
Recomandarile doctorului OZ pentru stimularea HGH

Solutia este sa stimulam secretia interna a hormonului uman de crestere (eliberarea endogena) printr-un aport de substante nutritive naturale.

Dr. Oz recomanda urmatoarele remedii si extracte din plante pentru stimularea producerii HGH.

1. Schinduful (Trigonella foenum graecum): planta tineretii eterne. 

Schinduf (Trigonella foenum graecum) – planta tineretii vesnice

Este denumita și fan grecesc, sfindoc sau, regional, molotru.

Indienii credeau despre schinduf ca are capacitatea de a scoate acumularile toxice din organism, ajutand la vindecarea bolilor de plamani si a anorexiei.

Chinezii, in schimb, spuneau ca schinduful conserva si multiplica in organism energia fundamentala Qi, ajutand astfel la mentinerea tineretii biologice, pana la varste inaintate.

Nu se stie cand au ajuns semintele acestei plante in Dacia, dar cu siguranta, acum doua mii de ani, cand Dioscoride a intocmit tratatul sau de farmacologie, schinduful erau folosite in mod curent de catre vracii din Carpati.

Numele dacic era scindof si foloseau planta contra bolilor de piept si a celor digestive, pentru a le revigora pe lehuze, pentru vindecarea ranilor si pentru tratarea ulcerelor. ((wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Schinduf))

2. O masca pentru somn ajuta organismul sa elibereze natural, in timp ce dormi, hormonul de crestere HGH .

Utilizand o masca de somn pentru a bloca lumina, permitem ca nivelul melatoninei, hormonul somnului, sa creasca, si astfel, un somn mai profund si de refacere.

Secretia de varf a hormonului de crestere se atinge cam la 90 de minute dupa ce adormim.

3. Melatonina – asigura un somn relaxant, odihnitor, fara intreruperi si contribuie la restabilirea ritmului biologic.

4. L-arginina – acest aminoacid esential stimulează eliberarea hormonului de crestere din glanda pituitara.

5. Nutrienti care ajuta organismul la producerea naturala a hormonului de crestere HGH, cum sunt aminoacizii arginina, ornitina, lizina, glicina, triptofanul, glutamine si tirozina.

Acestia lucreaza synergic (adica mai eficient decat separat) cu vitamina B6, niacinamidele, zincul, calciul, magneziul, potasiul si vitamina C si sprijina declanseaza producerii hormonului de crestere pe timp de noapte. 
Hormonul de crestere HGH: suport natural pentru longevitate si reintinerire

Dupa varsta de treizeci de ani, secretia hormonului uman de crestere scade treptat.

Multe persoane incearca sa reduca efectele negative ale acestui fenomen prin doze artificiale de hormoni sintetici, dar acest lucru poate avea numeroase consecinte daunatoare pentru organism.

Este important de subliniat ca, in contradictie cu faza de stres acut „fugi sau lupta“, cand secretia de hormon de crestere HGH creste brusc, in cazul stresului cronic are loc exact contrariul.

Astazi, aproape toata lumea traieste si munceste sub un anumit tip de stres.

De aceea, ca si in cazul multor alti hormoni, nici cantitatea si efectul fiziologic al hormonului de crestere nu mai sunt suficiente.

In cazul oamenilor mai in varsta, eliberarea hormonului de crestere inceteaza aproape complet si este necesar sa suplimentam dieta astfel incat sa ajutam la stimularea producerii acestuia.

Pe masura ce nivelul hormonului de crestere scade, se modifica si functionarea organismului:
  1. se reduce masa musculara,
  2. se depune o cantitate tot mai mare de grasimi in diferite zone ale corpului,
  3. slabesc diferitele raspunsuri ale sistemului imunitar,
  4. scade pofta de mancare,
  5. rinichii functioneaza mai putin eficient.
Suntem de acord: cea mai buna solutie este sa stimulam organismul sa produca hormonul uman de crestere!

Deoarece hormonul de creștere este produs în glanda pituitară din creier, puteți stimula reflexul glandei pituitare pentru a promova producerea hormonului de creștere. Aceste puncte sunt în mijlocul degetelor dvs. și, de asemenea, în mijlocul degetelor de la picioare. Apăsați aceste puncte cu vârful degetelor încovoiate și trimiteți energie pentru producerea de hormoni de creștere.

CUM ÎMI POT CREȘTE NIVELUL DE HGH PE CALE NATURALĂ?

Doi factori importanți contribuie la creșterea nivelului HGH: antrenamentul cu greutăți și un program regulat de somn. Cu cât te antrenezi mai mult, cu atât organismul va produce mai mult HGH. Hormonul de creștere este produs și în timpul somnului, anumite studii demonstrând că nivelul maxim de secretare a HGH are loc în faza de somn profund. Așadar, un somn de 7-9 ore este esențial pentru un nivel echilibrat al acestui hormon. Alimentația este un al treilea factor de influență, o dietă echilibrată fiind decisivă pentru un nivel optim de HGH. Nu numai că trebuie să mănânci sănătos, dar trebuie să ai și grijă să nu te îngrași. Depozitele adipoase, mai ales în zona burții, conduc la scăderea nivelului de hormon de creștere uman.


Relaxarea de tip yoga,Yoga Nidra,antrenamentul autogen,antreneaza undele delta stimulatoare ale homonului de crestere.
  • Biografie;https://naturapentrusanatate.com/hormonul-de-crestere-hgh/
  • https://www.machomen.ro/hormonul-de-crestere-uman-tot-ce-trebuie-sa-stii-despre-hgh

COPILĂRIA PETRECUTĂ ÎN SĂRĂCIE ARE EFECTE NOCIVE ASUPRA CREIERULUI

Asta vizavi si de cei care propavaduiesc asa zisa spiritualitate,in care nu trebuie sa te gandesti la bani.


De Brian Merchant

Acesta e creierul tău afectat de sărăcie. Imagine: Universitatea din Illinois.
Copilăria petrecută în sărăcie îți afectează nasol creierul. Sărăcia poate crea un climat turbulent marcat de stres cronic. Când ești sărac, de obicei trăiești în medii aglomerate, zgomotoase, și îți frângi mâinile gândindu-te de unde o să faci rost de următoarea masă. Simți aproape tot timpul că nu ești egal cu prietenii tăi. Poate locuiești cu părinții care și ei sunt stresați mereu. Și oamenii de știință au descoperit că tot stresul acesta poate avea un efect permanent asupra abilității creierului de a procesa și gestiona emoțiile.
Cu alte cuvinte, sărăcia poate configura altfel circuitele creierului celor care au ghinionul să se nască săraci. E o descoperire importantă în epoca noastră a inegalității veniturilor, în care rata sărăciei e în creștere în State, în ciuda profiturilor tot mai mari ale celor bogați.
„Descoperirile noastre sugerează că stresul prin care treci când ai o copilărie sărăcăcioasă declanșează un altfel de mecanism de funcționare a creierului la maturitate”, a spus dr. K Luan Phan, profesor de psihiatrie la Universitatea din illinois, Colegiul de medicină din Chicago, care a dirijat o echipă de cercetători care tocmai a publicat un studiu ce dezvăluie legătura dintre sărăcie și disfuncțiile creierului.

Maturizarea care se petrece în condiții de sărăcie poate duce la disfuncții permanente ale cortexului prefrontal și ale amigdalei – care, potrivit cercetătorilor, „a fost asociată cu tulburări de stare printre care se numără depresia, anxietatea, agresiunea impulsivă și abuzul de substanțe chimice”.
În studiu, echipa lui Phan a examinat patruzeci și nouă de tineri de 24 de ani, dintre care jumătate au trăit în sărăcie de la vârsta de nouă ani. Au făcut hărți ale părților creierului care se ocupă cu reglarea emoțiilor și au descoperit că cei care crescuseră în sărăcie indicau o activitate mai intensă în amigdală, regiunea din creier „cunoscută pentru rolul ei în gestionarea fricii și a emoțiilor negative”. Aveau mai puțină activitate decât prietenii lor în cortexul prefrontal, care ajută la reglarea comportamentului emoțional.
Potrivit cercetărilor, „cantitatea de stres cronic din copilărie până în adolescență – cauzată de condițiile grele de locuire, aglomerație, zgomot, certuri în familie, violență – stabilește relația dintre sărăcia în copilărie și funcția creierului prefrontal în timpul reglării emoționale”.
„... condițiile de sărăcie au impus o povară mentală similară cu pierderea a 13 puncte din IQ sau comparabilă cu diferența cognitivă dintre alcoolicii cronici și adulții normali.”

Cu cât te-ai confruntat cu mai mult stres în timpul creșterii, cu atât îți va fi mai greu să-ți controlezi emoțiile și să faci față provocărilor complexe ale maturității. Munca lui Phan e o dovadă în plus că săracii nu „merită” să fie săraci, așa cum le place conservatorilor să comenteze.
Mai devreme anul acesta, un alt studiu publicat în Science a descoperit că același stres indus de sărăcie care dăunează creierului tânăr limitează drastic și funcția cognitivă. Acest studiu a oferit dovezi că sărăcia ne uzurpă frecvența mentală – avem mai puțin timp și ne scade înclinația și abilitatea de a rezolva probleme complexe atunci când suntem stresați. Emily Badger de la The Atlantic a făcut următoarea analogie în analiza studiului: „...condițiile de sărăcie au impus o povară mentală similară cu pierderea a 13 puncte din IQ sau comparabilă cu diferența cognitivă dintre alcoolicii cronici și adulții normali.”

E pur și simplu mai greu să gândești sau să faci planuri eficient atunci când ești stresat perpetuu. Asta înseamnă că e mult mai greu să ajungi în clasa de mijloc – să studiezi pentru examene, să te pregătești pentru facultate, să cauți joburi – când ai crescut în sărăcie. Trebuie să faci eforturi imense față de cei care au avut o copilărie normală. Familiile cu venituri mici nu au doar probleme financiare, ci și cognitive, spun cercetătorii care au întocmit raportul publicat în Science.
Momentan există în America 46,5 de milioane de oameni care trăiesc în sărăcie, dintre care mulți sunt copii. Zeci de milioane de oameni care au dezavantaje cognitive fără să aibă vreo vină și ai căror copii ar putea să se maturizeze cu creiere disfuncționale din această cauză. Cercetarea descrie un curent distopic tulburător – o prăpastie tot mai mare nu doar între săraci și bogați, ci și între abilitățile săracilor și ale bogaților de a funcționa la capacitatea maximă a potențialului lor.

Aceasta e o temă care apare des în ficțiunea speculativă, unde fenomenul e satirizat cu o doză sănăroasă de hiperbolă: săracii involuează în timp ce bogații îi exploatează și le dau de făcut munci grele. În cartea „Mașina timpului” a lui H.G. Wells, muncitorii Morlock lucrează din greu pentru elita „inteligentă”, Eloi. Filmul bizar al lui Sean Connery, Zardoz, prezintă umanitatea separată în triburi similare: bogații avansați din punct de vedere tehnologic locuiesc într-o bulă utopică, în timp ce servitorii lor nedezvoltați umblă aproape dezbrăcați și au o religie simplistă și fantastică.

Evident că lucrurile nu stau chiar atât de rău acum, dar aceste drame exagerate au rolul de a ne atrage atenția asupra unei probleme de clasă foarte distructive. Știm de multă vreme că există probleme economice severe într-o societate cu venituri inegale. E clar că sărăcia dă naștere la multe probleme sociale. Iar acum, cercetările științifice ne arată că sărăcia ne distruge creierul. Nu e o direcție promițătoare pentru societate – avem nevoie cu disperare de niște corecturi la nivel instituțional și politic, cum ar fi redistribuirea veniturilor. Gândiți-vă: creșterea taxelor pentru cei bogați din clasa superioară ar putea ajuta la repararea creierelor a milioane de oameni.
Traducere: Oana Maria Zaharia

SURSA;http://www.vice.com/ro/read/copilaria-petrecuta-in-sarcie-are-efecte-nocive-asupra-creierului

Wu Wei Calea Zeilor- Nu am puteri supranaturale eu fac din subconstient puterea mea


Nu am intentie eu fac din ocazie intentia mea.

.Bruce Lee: "E usor sa inveti pe cineva sa fie indemanatic, dar e greu sa-l inveti sa aiba atitudinea corecta de Wu Wei, care poate fi numita "arta luptei fara lupta.".

"Cunoaste-ti inamicul si cunoaste-te pe tine insuti si in o suta de batalii nu vei fi niciodata in pericol. Totusi sa castigi 100 de batalii din 100 nu este cel mai mare lucru. Sa-ti invingi inamicul fara lupta, iata adevarata arta."(Gichin Funakoshi) 

Cei care au auzit de celebrul spadasin Musashi cel mai mare spadasin al Japoniei,au auzit de asemenea cat de abil si versatil putea fi intr-o lupta.Odata se spune car fi fost inconjurat de mai multe trupe langa zidurile unui castel.Evident ca parea sa nu aiba nicio soarta de izbanda,singurul lucru accesibil lui in acel moment fiind capitularea.Dar acest lucru nu ii statea in fire acestui samurai,care culmea spre sfidarea nobilmii provenea mai mult de la tara.Insa cu toate acestea dovedea calitati supraomenesti,demne de un semizeu.Cum era de asteptat firii lui,acesta a intrat intr-o lupta pe viata si pe moarte cu trupele de samurai trimise de seniorul acelui district. Om dupa om,samurai dupa samurai era secerat sub taisul sabiei lui MUSASHI,si toate acestea in pofida faptului ca au fost trimisi cei mai buni luptatori.Cu timpul s-a lasat si seara,un bun aliat pentru MUSASHI.Musashi a iesit cu bine din aceasta lupta si s-a facut nevazut, lasand in urma un morman de cadavre.Capetenia trupelor s-a intors umilit la castel.Cand seniorul a intrebat capatenia cum de a fost posibil acest lucru, acesta i-a raspuns ca nu intelege.Pur si simplu aveau senzatia ca se lupta cu un uragan,care ii matura.Ba mai mult pe tot timpul luptei a tot incercat sa-i identifice stilul de lupta pentru a-l putea contracara foarte usor.Insa isi dadea seama ca Musashi practic nu avea un stil de lupta,de aici si greutatea de a-l invinge.

Musashi practia Starea de Wu Wei,nu s-a indentificat cu un stil anume,uneori poate se indentifica cu toate IN ACELASI TIMP.cert este ca el isi pastra mereu mintea libera.
Starea de Wu Wei poate fi corelata si cu naturaletea.Odata intr-un interviu Bruce Lee a fost intrebat de un reporter in ce consta stilul lui care se numea Jet kune do.Bruce Lee i-a raspuns ca deriva din aptitudinea de a reactiona intr-o maniera naturala in fata unei adversitati sau provocari,fara sa fi nevoit sa sti un stil anume.Reporterul a zis ca nu intelege.In acel moment Bruce Lee ii arunca portofelul pe care reporterul il prinde instinctiv.Atunci Bruce Lee a zambit,si i-a spus.Ti-a trebuit un stil anume pentru a prinde portofelul ?



Cand mintea iti este linistita tot Universul ti se preada; spune un dicton taoist.

Insa acest concept poate fi extins mult fata de cea noi numim o lupta efectiv fizica,deoarece viata ne ofera o serie intreaga de provocari,aceste lupte noi le ducem in interiorul nostru, cu dusmani invizibili.

Dar cine sunt dusmanii nostri invizibili.Acestia sunt emotiile adeseori distructive si mai ales convingerile noastre care ne limiteaza viata.In fata acestor lupte interioare nu de putine ori pierdem,rezultanta fiind o viata plina de griji si stresuri,o viata epuizanta care ne dreneaza de energie si seva vietii.

Ce e de facut in astfel de situatii ? 


Sa invatam sa ne relaxam.iIar cand vorbim despre RELAXARE ADEVARATA,intram intr-un concept cu mult mai amplu de ceea stiam noi a fi asa numita realaxare.Pur si simplu relaxarea poate fi corelata cu abandonarea in fata divinului.Cand il lasi pe Dumnezeu sa actioneze in locul tau,il lasi pe el sa dea bataliile.Acest lucru nu este facil la prima vedere,fiindca necesita cum era scris si la inceputul textului o anumita atitudine.Sa fi precum apa ar spune Bruce Lee.Un maestru Zen,ar spune sa fi bine inradacinat in HARA.


Noi occidentali fiind mult diferiti de asiatici,fiind orientati cu precadere catre competitii adeseori chiar cu noi insine, am intelege putin mai greu aceste concepte,si atunci as simplifica cumva spunand ca ar fi vorba de o anumita detasare in orice gen de actiune.''Singura mare victorie este să renunti la tendinta de a lupta care apartine ego-ului " Imaginati-va Mintea superioara sau Supraconstiinta care sta deasupra muntilor si vede totul,incercand sa dea cateva sfaturi pertinente mintii inferioare sau egoului.Aceasta nu de putine ori ii spune,ia-o pe acolo,ocoleste pe aici,pfuiii,iarasi ai cazut.Adeseori noi cadem fiindca nefiind obisnuiti sa ascultam Supraconstiinta,vrand sa facem totul de unii singuri (atributele intrutotul ale egoului care crede ca le stie pe toate)  de aceea mai mereu noi  cadem.

Stiinta Wu Wei cu asta se ocupa,cu starea de a invata sa te abandonezi mintii superioare Supraconstiinta,care nicidecum nu vrea sa ne abata de la directivele noastre,ci dimpotriva vrea sa ne asiste in a ni le indeplini in mod sublim atunci cand e cazul,iar alteori vrea sa ne opreasca din indeplinirea unui obiectiv,cand acesta poate sa ne stagneze evolutiv.

Iata mai jos doua povestiri menite sa creeze o stare analogica de intelegere cat de cat a starii de Wu Wei.

Se povesteşte ca demult in China, era un copac atit de batrin incit nimeni nu mai ştia de cind e acolo. Un vrăjitor l-a tăiat si a făcut din lemnul lui o harpa minunata. Artişti vestiţi au venit sa cinte la instrumentul despre care se aflase peste tari si mari. Dar oricit s-au străduit n-au reuşit sa scoată din el decit nişte sunete neplăcute auzului. Pina la urma, harpa frumoasa dar nefolositoare a ajuns in tezaurul împăratului Chinei, unde a zăcut multa vreme. După mulţi ani, intr-o zi veni tinarul Pay-Ia si ceru permisiuneasa-i fie îngăduit sa cinte la vestita harpa. I se acorda privilegiul si sub mingiierea degetelor sale instrumentul se trezi si scoase sunete nemaiauzit de frumoase, care semănau cu amintirile batrinului copac: schimbarea anotimpurilor si naturii, renaşterea continua, cintecele pasărilor sau lupta fiarelor sălbatice, ploaia care cade sau liniştea zăpezii, bucuriile si necazurile tuturor celor care trecusera pe sub umbra lui si multe altele. Ascultătorii emoţionaţi ii întrebara pe Pay-Ia cum a reuşit sa domesticească harpa. Pay-la le răspunse ca in loc sa forţeze instrumentul sa cinte melodiile sale, a lăsat harpa sa-si aleagă tema si urmarind-o, el s-a asimilat cu harpa.

Conceptul taoist referitor la aceasta povestire ar suna cam asa;

Nu am principii,eu fac din adaptabilitate la toate lucrurile principiile mele

Se spune ca un vestit maestru in arta luptei cu sabia se hotari intr-o zi sa pună la încercare trei dintre cei mai buni elevi, pentru a alege dintre ei urmaşul sau la conducerea scolii. Pentru asta aranja o perna deasupra uşii din camera in care se afla, astfel ca nu putea fi văzuta de afara, si-i chema pe rind pe elevi.Primul elev deschise uşa si simţind ca se intimpla ceva, sari înapoi, tăind din zbor perna in doua cu o lovitura rapida de sabie. Desigur, o dovada de mare indeminare ; dar batrinul maestru fu nemulţumit. O noua perna a fost aşezata deasupra uşii. Al doilea elev se apropie de uşa si simţi ca ceva nu este in regula. Studie uşa, descoperi perna - si nu intra in camera ; dovedi ca era atent; dar maestrul tot nu era mulţumit.
Al treilea elev sosi in fata uşii si simţi si el ca ceva nu este in regula. Studie uşa si descoperi perna apoi deschise uşa cu mare grija astfel ca perna sa nu cada,intra in camera, închise uşa la loc cu grija, si-1 intreba apoi pe maestru ce doreşte. Batrinul se declara in final mulţumit. Nimic nu fusese schimbat, dar ceea ce trebuia făcut se făcuse.

Impreuna putem invata aceasta aptitudine si atitudine in acelasi timp,prin exercitii de relaxare,sau concentrare relaxata,si nu putin lucru prin eliberareea de emotii care ne pot tine blocati pe calea noastra.

Calea de Wu Wei poate sa creeze o multitudine de beneficii in implinirea noastra pe multe planuri.

luni, 24 aprilie 2017

Antrenarea creierului - Meditatia si rugaciunea


 Vă voi prezenta în cele ce urmează un nou fragment ce conţine o altă modalitate de antrenare a creierului în scopul obţinerii sănătăţii fizice, metale şi spirituale, dintre cele opt modalităţi prezentate de autori. Tehnica este una extrem de simplă şi valoroasă, ca şi cea prezentată în articolul anterior. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

Antrenarea creierului

Zâmbiţi. Chiar şi dacă nu vă vine s-o faceţi, simplul act al zâmbitului repetitiv ajută la întreruperea tulburărilor stării de spirit şi întăreşte abilitatea neuronală de a menţine o viziune pozitivă asupra vieţii. Chiar şi dacă mimaţi un zâmbet, ceilalţi oameni vă vor răspunde cu o mai mare generozitate şi bunătate. După ştiinţa mea, singura religie care încorporează zâmbetul într-o practică spirituală este budismul. De exemplu, Thich Nhat Hanh sugerează să facem „meditaţia zâmbetului” ori de câte ori avem o clipă liberă în timpul zilei. Zâmbiţi când urcaţi într-un lift sau staţi la coadă la supermarket şi veţi observa că oamenii din jurul vostru se vor calma. Vă veţi simţi mai bine, veţi iradia empatie, iar oamenii vor răspunde cu bunătate. După cum scria Thich Nhat Hanh, „Dacă nu vom fi capabili să zâmbim, atunci lumea nu va avea pace”. Zâmbetele, că veni vorba, sunt contagioase neurologic în orice cultură, iar femeile sunt mult mai capabile să zâmbească decât bărbaţii.


Zâmbetul stimulează circuitele creierului care sporesc interacţiunea socială, empatia şi starea de spirit. De fapt, zâmbetul are un efect atât de puternic asupra creierului, încât dacă vedeţi imaginea unui chip zâmbitor, vă veţi simţi involuntar mai fericit şi mai în siguranţă. În sens invers, încruntatul (sau privitul unui chip încruntat) stimulează sentimentele de furie, dezgust şi neplăcere. Într-un studiu controversat, injecţiile cu Botox în ridurile de încruntare par să amelioreze sentimentele subiective de depresie.

Râsul, pe de altă parte, stimulează căi neuronale diferite. Râsul şi umorul nu apar pe lista noastră, pentru că o parte a mecanismelor implicate sunt asociate cu surprinderea şi perceperea incongruenţei. Râsul şi umorul pot stimula amigdala, sugerând că aceste sentimente sunt uneori legate de disconfort şi teamă. Aceasta ne poate ajuta să explicăm de ce mulţi oameni râd când se uită la filme în care alţi oameni fac lucruri prosteşti şi au de suferit, pentru că ar putea fi o cale de eliberare rapidă a anxietăţii (o explicaţie alternativă ar fi că unii oameni experimentează o plăcere sadică atunci când alţii greşesc).

Unele dovezi sugerează că râsul poate ajuta la scăderea stresului şi la întărirea sistemului imunitar, declanşând chiar anumite gene care sunt legate de lupta împotriva diabetului şi SIDA. Dar schimbările par să fie temporare, iar studiile nu reuşesc să demonstreze dacă apar îmbunătăţiri apreciabile ale stării de sănătate.

O personalitate înclinată spre râs poate fi benefică, dar până când nu ia cineva un grup de subiecţi cărora să le ceară să râdă arbitrar timp de cinsprezece minute pe zi, apoi să îi scaneze din nou în opt săptămâni, nu vom şti dacă circuitele neuronale stimulate sunt legate de anxietate, plăcere, sadism sau pace.

Vă recomandăm să ascultaţi muzică „fericită” (da, creierul organizează sunetul într-o paletă de emoţii). Poate stimula un zâmbet ca răspuns şi îmbunătăţi starea de spirit şi poate fi deosebit de eficientă în ajutarea creierului atunci când aveţi de-a face cu o boală cronică sau gravă.

 

Meditaţia şi rugăciunea

Majoritatea dicţionarelor definesc rugăciunea ca un act de comunicare cu o zeitate, mai ales sub forma unei dorinţe sau a unei cereri de ajutor. Meditaţia este definită ca o reflectare contemplativă sau un exerciţiu mental menit să creeze un nivel ridicat de conştienţă spirituală, să declanşeze o experienţă spirituală sau religioasă, sau să antreneze mintea într-un mod specific. Considerăm rugăciunea a fi o formă specializată de meditaţie, în care practicantul face o cerere specifică unei entităţi sau prezenţe spirituale. Vedem, de asemenea, imaginaţia ghidată, hipnoza şi tehnica psihoanalitică a asocierii libere ca forme de activitate contemplativă.

Atât rugăciunea, cât şi meditaţia pot include folosirea textelor religioase, cântecele sau mişcări ritualice, dar meditaţia se referă de obicei la o activitate mai îndelungată, mai intensă. Neurologic, am descoperit că, cu cât o persoană se roagă sau meditează mai mult, cu atât mai multe schimbări au loc în creier. Cinci minute de rugăciune o dată pe săptămână s-ar putea să aibă un efect minim, dar patruzeci de minute de exerciţiu zilnic, pe o perioadă de câţiva ani, va produce schimbări permanente în creier.
.
Despre autori:

Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă.

https://spatiulinimii.com/2014/02/19/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul


Fericit in regatul supraconstiintei

Uneori sunt maestrul al utopiei,adica ma hranesc cu frumuseti ideatice..Mai mult decat atat nu de putine ori reusesc sa-i convertesc si pe altii la aceste trairi mentale.Pun pariu ca nu iti vine sa crezi ca poti veni dintr-o societate avansata pe multe planuri,dar mai ales emotional si tehnologic unde exista un echilibru si respect fata de legile naturii.Nu trebuie sa crezi,ia-o mai intai de toate ca un joc de cuvinte.Daca simti ca nu faci parte din acea lume cu siguranta ai mare dreptate si e dreptul tau sa-ti creezi raiul sau iadul,dupa cum simti.Insa daca ai fie si o farama de nostalgie dupa ceva extrem de frumos,poti sa te bucuri ,acela este ceea ce numim raiul si este in tine.Nu l-ai pierdut,nu-l vei pierde atat timp cat iti poti permite sa te gandesti la el.Nu am cuvine sofisticate ,nu stiu sa ma exprim atat de bine cand e vorba de frumusete...

Fluturi de iubire!

Fluturi de iubire!


Va invit sa practicam impreuna un exercitiu simplu ce poate avea efecte nebanuite asupra noastra si a celor din jur. 

Exercitiu se cheama Fluturi de iubire,

este extrem de simplu si este format din trei pasi, trei elemente ingemanate.
Timp de 5-10 minute, daca se poate mai mult, o data pe zi sau dimineata si seara (mult mai recomandat) sa vizualizam/simtim: 

1. Cum din inimile noastre izvorasc fluturi de iubire;
2. Cum din inimile noastre izvorasc fluturi de iubire si se indreapta spre inimile celor apropiati (prieteni, familie) dar mai ales persoane cu care avem unele adversitati, neintelegeri sau comunicam mai greu;
3. Cum din inimile celor inclusi in acest exercitiu izvorasc fluturi de iubire. Chiar daca pare mai dificil, acest pas ar fi incununarea acestui exercitiu, rezultatele fiind uimitoare..
 

Cei trei pasi pot fi realizati odata in acelasi exerctiu sau separat, depinde de experienta si dorinta fiecaruia.

Primul pas este esential si chiar daca il realizam doar pe el este o mare realizare. Cu cat ne invalum mai profund in iubirea noastra cu atat vom putea sa practicam cu mai mult succes acest exercitiu...

Pentru cei care nu pot vizualiza, este recomandat sa simta cum din inima lor si a celorlalti izvorasc fluturi de iubire.

Poate parea dificil pentru cei care nu au facut lucruri asemanatoare niciodata, dar merita incercat. 


Un gest ajutator pentru toti (dar mai ales pentru cei care nu au astfel de experiente) ar fi ca la inceput sa-i scriem pe o foie de hartie pe toti cei care vrem sa-i includem in acest exercitiu. Iar hartia o vom avea mereu aproape cand vrem sa reluam aceasta practica.
Odata facut acest pas nu ramane decat sa vedem sau sa simtim cum din inima noastra si din inima lor izvorasc nenumarati fluturi de iubire colorati in infinite culori.

In timp ne vom conecta foarte usor cu ei. Vom simti in inimile noastre mai multa iubire si putem sa extindem acest exercitiu asupra unor categorii mai largi de oameni. Colegii de lucru sau de scoala, oamenii pe care ii intalnim zilnic, locuitorii unui sat, a unui oras, a unei tari, a intregii planete.

Deprinsi cu acest exercitiu al imaginatiei si al inimii, putem sa ne schimbam modul in care relationam cu ceilalti, vizualizand si simtind timp de cateva secunde de fiecare data cand ne intalnim cu cineva cum din inima lui izvorasc minunati fluturi. 


Practica acestui exercitiu simplu va aduce mai multa iubire in viata noastra si in viata celor apropiati. Ne va ajuta sa avem o viata mai frumoasa si ne va sustine intr-un mod foarte simplu evolutia si ascensiunea fara a apela la cursuri costisitoare, metode invechite si greoaie. 


E foarte simpu. De 2 ori sau 3 ori pe zi, sau de cate ori simtim nevoia ne asezam intr-un loc imbietor si practicam relaxati si in joaca acest exercitiu. Putem sta linistiti intr-o forma de semimeditatie, putem dansa, canta si orice ne imbie inima si imaginatia. 

Dupa o saptamana -doua sau poate mai repede, depinde de intensitatea exercitiului, semintele vor incolti.


Si cu cat vom practica mai des cu atat vom avea parte de mai multa iubire, frumusete, armonie.
Putem apela la acest exercitiu oricand mai ales in momente mai tensionate, trimitand fluturi de iubire spre o anumita situatie sau spre o persoana cu care avem o relatie conflictuala sau tensionata. Si asa mai departe.

Putem sa conectam astfel cu oricine vrem si sa trimitem spre oricine iubire in acest mod simplu. 
Adăugaţi o legendă
De ce fluturi? Fiindca ei zboara nestingheriti spre nebanuite zari ducand cu ei frumusetea si iubirea lor. Si dincolo de orice imagine poetica, prin aripile lor fragile atrag cel mai eficient energia soarelui ce trimite clipa de clipa spre noi iubirea lui nemarginita.
Dar fiecare dintre noi poate sa-si imagineze ce vrea. Stelute, raze, flori, buburuze, soare...Iubire sa fie!

Este minunat sa iubim si de asemenea extrem de generos din partea noastra sa ni-i imaginam pe ceilalti iubind aceasta unica si minunata viata!
 

Din inima mea, din inima celor apropiati, din inima tuturor izvorasc fluturi diafani de iubire! Aici, acum, mereu! 

Va rog sa trimiteti acest mesaj mai departe, sa zboare spre toate zarile cat mai multi fluturi de iubire! 
Multumesc!


PS. Aceasta iubire nu are deloc legatura doar cu iubirea de partener (unde deseori apare dualitatea iubire vs ura), ci este vorba, asa in cateva cuvinte, despre iubirea neconditionata fata de viata, fata de tot ce este viu..

Sursa;net

Expansiunea constiintei


*** Unul dintre aspectele esenţiale într-o''Viata autentica'' este expansiunea controlată a câmpului conştiinţei şi totala noastră integrare în întregul mediu.

*** Unul dintre secretele acestei integrări interioare fericite, sau cu alte cuvinte a unei relaţii echilibrate şi profunde cu Cosmosul, se situează la nivelul sentimentelor şi senzaţiilor.

*** Noi ne putem hrăni corpul şi psihicul, vindecându-1 chiar cu uşurinţă, dacă este cazul, devenind profund conştienţi de sentimentele şi senzaţiile noastre, care trebuie să fie profund benefice şi cât mai plăcute.

   

*** Permiţând expansiunea şi intensificarea ritmurilor pe care ele ni le aduc, ne putem pune în contact direct cu sursele infinite ale vitalităţii universale pe întreaga durată a acestei expansiuni plenar conştientizate.

*** A vedea se transformă într-o adevărată viziune, sau cu alte cuvinte într-o expresie constantă şi complexă a totalităţii vitale.

*** A mânca devine o ofrandă adusă simţurilor. În loc să înghiţim distraţi şi inconştienţi, făcând conversaţie la masă, dacă devenim receptivi faţă de senzaţiile noastre gustative, noi descoperim subtile nuanţe sau gusturi diferite. Astfel savurată, hrana, chiar obişnuită, devine un izvor de energie şi de sănătate.

*** Nu "ACŢIONEZ" cu simţurile, nu "LUCREZ" cu corpul, ci particip şi răspund la solicitarea exterioară care corespunde gustului meu.

*** În cele din urmă apare percepţia netă că propriul meu corp este o sursă infinită de energie autogeneratoare, care nu este localizată AICI sau ACOLO, ci care este prezentă din abundenţă pretutindeni şi în orice moment.

*** Pe măsură ce toate energiile noastre fizice şi psihice sunt trezite şi vitalizate la maxim, senzaţiile noastre se vor modifica faţă de senzaţiile trăite în mod obişnuit, vor deveni mai vii şi mai profunde.

*** În epoca actuală se neglijează foarte mult cultura senzorială în profitul intelectualizării sau al cerebralizării.

*** Exersându-ne în mod conştient şi plenar simţurile în intensa fuziune cu armonia cosmică, prin continua lor utilizare într-o manieră adecvată, corpul nostru devine o sursă intensă de forţă şi sănătate şi noi ne vom trezi astfel treptat din punct de vedere mental şi emoţional.

*** Atunci când privim în apropierea noastră o fiinţă sau un obiect oarecare, să căutăm să ne impregnăm cât mai mult posibil de forma sa, ca şi cum am pipăi-o. Vom stabili astfel o comuniune telepatică şi o

interacţiune subtilă între mediul nostru interior şi lumea exterioară.

*** Trebuie să învăţăm să intrăm în contact şi să apreciem astfel în mod foarte distinct sunetele,fuzionând cu ele şi percepându-le cu întregul nostru corp.

*** Sentimentele şi senzaţiile noastre constituie o sursă inepuizabilă de energie cu condiţia de a le primi într-o stare de detaşare şi de relaxare.

*** Nimic din toate acestea nu este dificil. Este suficient să simţi, să percepi. De îndată ce ne lăsăm pătrunşi şi ne deschidem faţă de senzaţii, ele vin toate la noi de la sine, căci ele sunt permanent în jurul nostru şi în noi.

*** Fiecare mişcare trebuie să fie un dans, un dans armonios la care noi trebuie să participăm plenar.

*** În permanenţă trebuie să căutăm să pătrundem în intimitatea ultimă a propriilor noastre senzaţii, fără să le îmbrăcăm însă în cuvinte şi fără să le etichetăm.

*** Atunci când simţim profund şi plenar ceva, trebuie să menţinem foarte vie energia senzaţiei cât mai mult timp posibil, lăsând-o deci să dobândească o extremă expansiune şi să ne umple corpul, simţurile şi mentalul.

*** Lăsând astfel senzaţiile şi sentimentele să se dezvolte intens în întreaga lor bogăţie, se trezesc în mod gradat diferitele niveluri superioare ale experienţei. Astfel devine posibil să percepem energii şi senzaţii de o subtilitate inimaginabilă, în fiecare celulă. .

*** Nu trebuie nici să se analizeze, nici să se evalueze reuşita sau eşecul acestei expansiuni a senzaţiilor.

Nu trebuie să se considere aceasta drept exerciţiu, ci un joc. A vrea să te antrenezi în sensul obişnuit al cuvântului este un obstacol.

*** Secretul trezirii imenselor posibilităţi latente, al amplificării şi acumulării energiilor produse de senzaţii este detaşarea lucidă şi relaxarea yoghină profundă.

*** Relaxarea profundă ne oferă modalitatea de a percepe un complex de energie care ne impregnează fiinţa şi se întinde cu mult dincolo de aceasta.

*** Această energie gigantică se poate auto-stimula în universul nostru interior, susţinându-ne la un nivel superior de conştiinţă, în existenţa noastră cotidiană.

*** Reciclându-ne astfel senzaţiile, noi devenim în acelaşi timp mult mai sensibili şi mai puternici iar senzaţiile noastre devin bogate şi intense.

*** Mentalul nostru devine clar şi ferm concentrat, astfel că noi descoperim ce este echilibrul complet al fiinţei.

*** Dacă toate simţurile, sentimentele şi gândurile noastre sunt bine integrate şi echilibrate, rezultă că toate relaţiile, acţiunile şi ideile noastre ca şi orice mişcare corporală, curg în mod armonios.

*** Această integrare armonioasă conferă o imensă libertate interioară care ne permite să ne controlăm plenar, nu într-o manieră războinică, cu eforturi, ci cu uşurinţă şi încredere spontană.



  *** Atunci când această integrare armonioasă devine complet naturală, noi vom face mereu ceea ce este corespunzător şi benefic, acţionând pozitiv şi cu mai multă forţă în lume.

*** Noi participăm, de cele mai multe ori fără să ştim, la relaţii de interdependenţă de o infinită complexitate, cu nenumărate niveluri de existenţă şi de conştiinţă, de la subatomic la macrocosmic.

*** Ca şi toate celelalte sisteme vii din universul nostru, noi constituim o unitate completă şi autonomă,care la rândul său este compusă din numeroase subunităţi, toate în interdependenţă unele cu altele.

*** Noi suntem în permanenţă influenţaţi de o mulţime de forţe, pe care în cea mai mare majoritate nici nu le înţelegem şi nici nu le percepem. Pe de altă parte, gândurile şi acţiunile noastre influenţează alte

sisteme vii, în care sunt cuprinse şi universurile microscopice ascunse în corpul nostru.

*** Încetinindu-ne în mod armonios activitatea, relaxându-ne, detaşându-ne, deschizându-ne cu bucurie simţurile la impresiile înconjurătoare, noi putem învăţa rapid cum să trezim şi să dezvoltăm în noi aceste resurse energetice benefice dar ascunse.

*** Atunci când ajungem să eliminăm tensiunile cronice care ne blochează muşchii, creierul şi în mod conex mentalul, noi devenim foarte sensibili la calităţile subtile ale experienţei (ce devine proaspătă şi viguroasă).

*** Astfel descoperim că putem realiza experienţa extatică a frumuseţii fiecărui moment al existenţei noastre ca şi cum am asculta în permanenţă o muzică sublimă şi am contempla o operă de artă.

*** Toate simţurile noastre se pot dezvolta la maxim într-o manieră subtilă pentru a ne mări la extrem bucuria de a trăi.

duminică, 23 aprilie 2017

Corpul electric


Suntem pe punctul de a face descoperiri remarcabile în privinţa câmpurilor de energie umane. Importanţa acestei descoperiri este comparabilă cu cea a penicilinei sau a descifrării ADN-ului şi va schimba pentru totdeauna modul în care privim viaţa şi vindecarea. La mijlocul anilor ’80, Dr. Robert Becker, un cercetător de renume în domeniu şi autor al cărţii „Corpul Electric”, a sugerat că aflarea dimensiunii electrice a vieţii, ar duce la alte desoperiri în domenii ca vindecarea durerii, conştiinţă şi natura vieţii în sine.

Acum, la începutul unui nou secol, oameni de ştiinţă de renume şi doctori din toată lumea, cercetează efectele a numeroase tipuri de câmpuri energetice în cercetarea unor boli.

Înţelepciunea antică a fluxurilor de energie

Explorarea câmpurilor energetice reuneşte înţelepciunea antică cu ştiinţa modernă. Teorii chinezeşti tradiţionale vorbesc despre un sistem de meridiane invizibil, care trece adânc prin ţesuturile corpului. Prin aceste meridiane trece energia nutritivă, numită de chinezi chi. Aceasta intră prin corp prin punctele de acupunctură şi curge spre organele structurale mai din interior, aducând nutriment dătător de viaţă, cu o energie mai subtilă.

Chinezii mai cred că atunci când fluxul de energie se blochează sau este în dezechilibru, se produc disfuncţii ale sistemului. În acelaşi fel, textele antice ale literaturii indiene yoghinice vorbesc de centre energetice speciale, numite chakras (care în sanscrită s-ar traduce roţi).

Există cel puţin şapte chakras principale legate de trupul uman. Anatomic, fiecare chakra este asociată cu un nerv major şi cu o glandă endocrină. De asemenea, există mai multe chakras mici, asociate cu încheieturile majore – genunchi, călcâi, coate, etc. Adunate, există peste 360 de chakras mari şi mici în corpul uman şi biocâmpul său. Aceste chakras sunt, la rândul lor, conectatea între ele şi la porţiuni de celule, prin canale fine de energie, numite nadis-uri.

Nadis-urile sunt formate prin fire foarte fine de energie. Mai multe surse au vorbit de 72.000 de nadis sau canale eterice existente în anatomia subtilă a fiinţelor umane. Aceste canale unice sunt legate de sistemul nervos fizic. Cultura occidentală s-a bazat pe tehnologia existentă pentru a testa, demonstra, măsura şi valida diferite fenomene. Cât timp câmpul bioenergetic nu a putut fi demonstrat şi măsurat, chakras şi meridianele au fost ignorate de oamenii de ştiinţă occidentali, fiind considerate construcţii mistice ale unor culturi primitive orientale.

Dar recent, chakras, canalele energetice (ida, pingala, sushumna) şi meridianele de acupunctură au fost demonstrate prin mijloace tehnologice avansate, cu care s-a putut evidenţia existenţa şi funcţiile lor, ceea ce ne-a lărgit viziunea asupra unui univers interior nevăzut. În acelaşi timp, o nouă matematică a naturii, cu fractale şi formule algoritmice, face posibilă descrierea vibraţiilor dinamice şi continue, asemeni celor ale câmpului bioenergetic.


Păreri ştiinţifice privind câmpul energetic

Fizica cuantică spune că substanţele materiale sunt alcătuite nu doar din materie observabilă, dar şi din componente mai subtile, care au modele energetice, margini şi definiţii. Cu cât ne adâncim mai mult în substanţele fizice, cu atât energia electrică şi magnetică, sau câmpul energetic apare tot mai clar. Toate fiinţele umane, vegetale, animale, materialele - copac, piatră, animal -, au un câmp informaţional-energetic pentru că sunt alcătuite din particule, atomi, celule.

Fiecare dintre aceste câmpuri este într-un echilibru dinamic. Cu cât o substanţă este mai puţin densă, cu atât vibraţia câmpului său energetic va fi mai înaltă şi cu un potenţial mai mare de a produce o forţă. Frecvenţele acustice sunt legături primare în natură. Pentru fiecare frecvenţă sau undă de lungime există rezonatori naturali sau creaţi.

Cu alte cuvinte, frecvenţa unui câmp la un moment dat este o structură care determină energia pe care o va absorbi sau de care va fi influenţată. Teoretic, toate frecvenţele vibraţiilor există în univers, de la cele mai joase, până la cele înalte, aşa cum omul modern le poate măsura în cazul undelor radio, TV, telefoane celulare, laseri. Fiecare substanţă materială, vie sau moartă, minerală sau chimică, îşi are propira semnătură vibratorie, dictată de structura propriului câmp. Există vibraţii dominante sau recccesive în fiecare câmp, ceea ce îi dă „personalitate”.

Interacţiunile dintre câmpuri se referă la modelul şi puterea fiecărui câmp. Se constituie în portaluri, porţi sau ferestre pentru schimburi. Câmpul energetic este este sursa primară a interacţiunilor unei persoane cu mediul. Orice ţi s-ar întâmpla, câmpul tău este primul care percepe. Straturile superioare ale câmpului energetic rezonează cu influenţele informaţional-energetice externe fiinţei umane şi răspund cu câteva fracţiuni de secundă înainte ca sistemul nervos să simtă ceva.

Câmpul energetic (biocâmpul) posedă frecvenţe (vibraţii) informaţionale de o mie până la zece mii de ori mai mari decât sistemul nervos. Câmpul nostru energetic deţine de o mie de ori mai multe informaţii despre sănătatea corpului nostru, decât orice alt tip de informaţie neurologică sau patologică.


Legătura dintre aure şi câmpurile energetice

Unul dintre cei mai renumiţi experţi în acest domeniu este Dr. Valerie Hunt, autoarea cărţii „Mintea Infinită - Ştiinţa vibraţilor umane”, publicată în 1995, la Malibu Publishing.

În ultimii 20 de ani, Laboratorul Electromiografic al UCLA, Departamentul de Ştiinţă Psihologică, explorează energia de la nivelele cele mai joase, legate de sistemul neuromuscular. Această activitate, de nivel jos, a fost considerată anterior, ca fiind neimportantă. Folosind instrumente electromiografice telemetrice (asemănătoare cu cele ce înregistrează activitatea creierului, inimii şi muşchilor astronauţilor în spaţiu), Dr. Hunt a descoperit că amplificând energia bioelectrică de bază dintre eforturile musculare şi odihnă, au fost înregistrate noi tipare energetice, diferite de oricare alte sisteme de tensiune ale corpului. Acestea erau continue, dar se schimbau cu odată cu variaţiile individuale care precedau depolarizarea musculară sau cerebrală. Într-un studiu în care a cercetat efectele masajului asupra corpului şi a psihicului, ea a înregistrat semnale de milivoltaje (milivolte, salturi) ale corpului în timpul şedinţelor de masaj. Pentru asemenea înregistrări, ea a folosit electrozi de argint, plasaţi pe piele.

Simultan, cu înregistrarea semnalelor electronice, Rosalyn Bruyere de la centrul Lumina Vindecătoare, Glendale, California, a observat aura atât a personei care masa, cât şi a celei supuse exerciţiului. Ea a descris culoarea, mărimea şi mişcările energetice ale chakras şi a norului de aură implicat.

Oamenii de ştiinţă au analizat matematic tiparul undelor înregistrate. Forma undelor şi frecvenţele (vibraţiile) erau în strânsă legătură cu culorile descrise de Bruyere. Cu alte cuvinte, atunci când ea vedea albastru pe aură, măsurătorile electronice au arătat întotdeauna formarea frecvenţelor de unde albastre. Experimentul a fost repetat cu alţi şapte cititori de aură. Rezultatele au fost aceleaşi.

„De-a lungul timpului persoanele sensibile au putut simţi şi descrie emisiile de aură, dar aceasta este prima dovadă ştiinţifică, obiectivă”, spune Dr. Hunt.

Studii primare cu vindecători ce îşi foloseau mâinile au verificat unicitatea transferului dintre vindecător şi vindecat. De exemplu, vindecători specializaţi în tratarea durerii şi micşorarea tensiunii, prezentau câmpuri albastre sau violete. Unii oameni, mai ales cei care sufereau de boli ca scleroză multiplă, sclerodermă, boala Lou Gehrig, aveau un câmp rigid, ce nu permitea transmiterea de energie de la cei mai mulţi dintre vindecători. S-a observat că un transfer între două câmpuri este esenţial pentru grăbirea vindecării.

Când un vindecător experimentat termină o şedinţă de vindecare, cele două câmpuri, a lui şi a celui pe care îl tratează, sunt la fel. Când vindecătorul simte acelaşi câmp cu al pacientului, sesiunea se termină.

Efectele câmpului electromagnetic asupra corpului uman

Ultimele cercetări, realizate împreună cu NASA, au măsurat efectele distorsiunilor câmpului electromagnetic asupra câmpului bio-energetic al unor subiecţi în camera Mu. Aceasta este o cameră acoperită, aflată la Departamentul de Fizică al UCLA, în care energia electromagnetică naturală poate fi modificată fără a schimba nivelul forţei gravitaţionale sau conţinutul de oxigen. Folosind instrumentele din cameră, fizicienii au putut modifica calităţile şi fracvenţele câmpului electromagnetic. În timpul înregistrării, un cititor de aură a citit câmpul auric, în vreme ce fizicienii au produs schimbări ale mediului.

Descoperirile au fost uimitoare.

Când aspectul electric al atmosferei din cameră a fost retras, lăsându-se mai puţină energie electrică, câmpul de aură a devenit dezorganizat şi incoerent. Răspunsul senzorial era atât de slab, încât subiecţii nu îşi puteau da seama de localizarea corpurilor lor în spaţiu. Cititorul de aură a descris energia ca şi cum nu ar mai fi fost fluidă, pentru că mai mult sărea între oameni şi chakras. În interiorul corpului, ea a văzut energia curgând într-o reţea extinsă, asemeni unei plase pentru peşti, ce nu corespundea traseului meridianelor.

Atunci când electromagnetismul din aer a fost complet eliminat, singura energie electrică disponibilă pentru subiecţi a fost cea a celorlalţi subiencţi din cameră. Interacţionând, câmpurile lor au slăbit. În absenţa unei surse atmosferice de electromagnetism, interacţiunea dintre câmpurile lor confuze a crescut, pe măsură ce dezorganizarea lor s-a mărit şi ea. Ei au început să plângă. Deşi au spus că nu se simţeau trişti, corpurile lor au reacţionat ca şi cum ar fi fost ameninţaţi, pentru că câmpul electromagnetic care îi proteja dispăruse.

Atunci când câmpul electric al camerei a crescut peste cotele normale, câmpurile aurice s-au restabilit. Mintea subiecţilor a devenit mai clară, şi au vorbit despre o lărgire a conştiinţei lor. Aurele lor au devenit mai luminoase, ceea ce a mărit vibraţiile albe. Dar când aspectul electric al camerei a rămas normal, iar magnetismul a scăzut, s-au produs grave discordanţe.


Abordarea bioenergetică asupra vindecării

Dr. Hunt crede că bioelectricitatea este viitorul următoarei generaţii de medicină biologică şi instrumente psihologice de tratament şi evaluare.

„Ştim cum boala începe în câmp. Drept consecinţă, şi sănătatea poate face acelaţi lucru. Câmpul ar trebui să fie primul domeniu de diagnostic”, spune Dr. Hunt. „Prin urmare, trebuie să începem tratamentul de acolo. Nu trebuie să continuăm să şocăm corpul cu medicamente.”

Cercetările demonstrează că reacţiile primare din lume au loc între câmpuri; această interacţiune este şi cea mai dinamică şi mai rapidă. Până când răspunsurile mecanice şi chimice sunt date, transferul dintre câmpuri a avut deja loc. Din experienţă, ştim că câmpul nostru fizic răspunde forţei unei explozii, înainte ca noi să o auzim sau să o simţim.

În 1992, a fost înfiinţată Fundaţia Câmpurilor Bioenergetice, pentru a continua munca de 20 de ani în domeniu a directorului său, Valerie Hunt. Cercetările BFF promit crearea unei noi game de instrumente ştiinţifice şi medicale ce vor fi folosite pentru diagnosticare şi pentru teste de sănătate.

Meditatia si atingerea scopurilor


              

Atingerea scopurilor

Dorinţa şi concentrarea sunt suficiente pentru a schimba permanent creierul, dar oamenii dezvoltaţi spiritual au descoperit modalităţi suplimentare de a îmbunătăţi funcţionarea neuronală. Respiraţia regulată va afecta mecanismele care controlează emoţiile şi percepţiile senzoriale, dar dacă o faceţi prea profund, s-ar putea să determinaţi apariţia unor viziuni şi sunete halucinogene. Respiraţia regulată lentă are un efect calmant asupra trupului şi minţii şi descreşte de asemenea activitatea metabolică în diferite părţi ale creierului. Este un lucru foarte important, pentru că lobul nostru frontal tinde să fie foarte activ. Foloseşte o mare parte din energia necesară pentru funcţionarea altor mecanisme neuronale, aşa că trebuie să odihnim această parte a creierului. Gândirea foloseşte o mare parte a energiei neuronale, dar respiraţia lentă, adâncă, o restabilizează. Vom discuta acestea mai pe larg în capitolele următoare.

Un anumit tip de meditaţie, ca şi alte practici spirituale, îngăduie creierului să se odihnească în vreme ce menţine o conştiinţă acută a mediului, ceea ce este o abilitate foarte folositoare ce merită dezvoltată. Adăugând la meditaţie mişcările repetitive ale mâinii şi vorbirea, se vor intensifica centrii motori şi de coordonare ai creierului. Prin urmare, sporind eficienţa întregului creier se va conserva mai multă energie neuronală şi metabolică. Iar aceasta sporeşte formarea memoriei.

Prin tehnici meditative oamenii au reuşit să-şi îmbunătăţească memoria şi să atingă alte scopuri semnificative. Unii au creat stări durabile de linişte şi pace, în vreme ce alţii au devenit mai eficienţi la serviciu. Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.


Să ai credinţă în atingerea scopurilor tale

La baza acestor patru paşi – dorinţă, concentrare, control regulat al corpului şi practică – stă un al cincilea proces, unul care este esenţial pentru atingerea dorinţelor sau scopurilor. Îl numim „aşteptare”, un termen care, ca şi credinţa, reflectă propensiunea noastră neurologică de a crede că putem, şi ne vom atinge scopurile. Aşteptarea este diferită de speranţă pentru că oferă convingerea interioară că scopul poate fi atins, chiar dacă pare iraţional. Este unul dintre principiile de bază ale optimismului şi guvernează de asemenea mecanismul neurologic cunoscut ca „efectul placebo”. Dacă credeţi cu tărie în ceva – cu alte cuvinte, dacă aveţi suficientă credinţă în voi înşivă – veţi stimula activarea atât a sistemului imunitar, cât şi a sistemului motivaţional.

Acesta nu este un proces magic […]. Este mai degrabă vorba numai de creierul nostru care face ceea ce milioane de ani de evoluţie l-au învăţat să facă: să atingă scopuri pe care ni le punem în minte. Aceşaşi lucru este adevărat şi pentru ţelurile religioase. Dacă vă puneţi mintea să atingă un scop spiritual, veţi spori neurologic sentimentul că realitatea spirituală poate fi experimentată. Se poate argumenta că Avraam, Moise, Mahomed, Iisus şi Buddha au atins iluminarea spirituală pentru că au practicat meditaţia şi rugăciunea intensă timp de ani de zile. […]

sursa;https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/